Carmen BUCESCHI
21 noiembrie 2007

Carmen Ana Buceschi este cea mai experimentată jucătoare din lotul echipei HCM. Cu toate că a împlinit recent 36 de ani este titulara postului de inter stânga şi stâlpul sistemului de apărare al grupării băimărene. Datorită evoluţiilor sale excelente din ediţia actuală a Cupei EHF a fost remarcată chiar şi de conducătorii clubului Ikast, care s-au arătat interesaţi de un împrumut până în vară. A rămas însă acasă şi speră să pună umărul la o nouă calificare a HCM-ului în cupele europene.

Carmen a început practicarea handbalului la vârsta de 14 ani. A fost îndrumată spre acest sport de  prof. Victoria Mihnea, diriginta ei de la Şcoala generală nr. 9 din Ferneziu. Prima legitimare a avut-o la Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 Baia Mare (antrenori: Rodica Făcăoaru şi Ioan Băban). A urmat apoi o carieră spectaculoasă, cu evoluţii la echipe din România, Italia şi Ungaria: Constructorul Baia Mare, Cassano Magnago, Kisvarda, Silcotub Zalău, CSM Cetate Deva, Rapid Bucureşti, iar din 2005 din nou acasă, la HCM Baia Mare.

Este căsătorită de 15 ani cu fostul handbalist Costică Buceschi, actualul antrenor secund al HCM-ului. Are o fiică în vârstă de 14 ani, Eliza Iulia, handbalistă la CS Extrem (antrenor: Camelia Silinc) - componentă a lotului naţional de cadete al României.

Interviu

- Care sunt cele mai importante performanţe din palmaresul tău?
- Mă pot mândri cu faptul că am fost selecţionată în echipa naţională a României la toate categoriile de vârstă: junioare, tineret şi senioare. Cu naţionala de junioare am câştigat un Campionat Balcanic în 1989, în Grecia. În campionat, am obţinut o medalie de argint cu Rapid, una de bronz cu Silcotub şi am câştigat două cupe ale României, cu Rapid şi Silcotub. Mai am o medalie de bronz, cucerită în Italia, cu Cassano Magnago.

- Ai deja o carieră de peste 20 de ani. Care au fost cele mai importante satisfacţii?
- Cele mai plăcute amintiri se leagă de participările în cupele europene. Am început cu Şuiorul Agecom Baia Mare în 1996, apoi am jucat cu Silcotub în grupele Ligii Campionilor, cu Rapid în Cupa Cupelor. Am primit cu mare satisfacţie de fiecare dată şi convocările la echipa naţională. Nu în ultimul rând menţionez participarea din acest an în Cupa EHF, când am eliminat pe Skövde din Suedia şi am bătut în Baia Mare pe Ikast din Danemarca.

- Insatisfacţii, eşecuri, neîmpliniri .
- N-am fost niciodată campioană naţională, n-am jucat o finală de cupă europeană şi n-am participat cu naţionala de senioare la vreun turneu final european sau mondial.

- Crezi că mai ai şanse să îţi atingi acest obiectiv?
- Da. Poate chiar sezonul viitor cu HCM Baia Mare.

- Fiica ta, Eliza, îţi calcă pe urme şi este deja considerată o speranţă a handbalului maramureşean. Cum îi vezi viitorul în acest sport?
- Din cauza handbalului am stat departe de soţul meu Costică timp de 8 ani, deoarece jucam în oraşe, chiar ţări, diferite. Eliza a crescut însă alături de părinţii mei, cele două surori, Octavia şi Eudochia, şi fratele meu Valer, cărora trebuie să le mulţumesc pentru eforturile depuse. Deocamdată, pentru Eliza, şcoala este pe primul plan, apoi urmează handbalul. Eliza învaţă la Şcoala "D. Cantemir", este în clasa a VIII-a B şi este mereu premiantă.

- Ce planuri ai după încheierea carierei de jucătoare?
- Doresc să termin cu bine, anul viitor, Facultatea de educaţie fizică şi sport, după care vreau să urmez un masterat în kinetoterapie. În perspectivă, mi-ar plăcea să antrenez o echipă de junioare.

Preferinţe

click pentru mărire

click pentru mărire

click pentru mărire

click pentru mărire

click pentru mărire